Da... mai are rost oare să scriem în ziua de astăzi? Eu cred că are, dacă suntem originali. Vă invit să vă daţi cu părerea, şi de asemenea, să publicaţi dacă vreţi ceea ce scrieţi. Cine ştie cine trage cu ochiul!
Ce scriam
*Depăşire
Păşesc singur şi nesigur şi tăcut
Pe un bulevard al viselor stricate
Şi iluziile cad toate în cunoscut,
În neantul dezamăgirilor deja gustate.
Am ţinut strâns ce am vrut
Şi am mers decis mai departe
Chiar dacă încercările mi-au fost parate
De necunoscut şi nevrut, şi băut…
Nu am lăsat iluziile lângă mine,
Strada mea a rămas realitate,
Şi vocile copilului dispar poate
Dincolo de rău, dincolo de bine.
Mi-am lăsat îngerul păzitor
Pe un bulevard al rătăcirilor
Şi dorinţele în mâna iubirilor,
Printre şoaptele despărţirilor.
Am rămas singur şi călătorul lui azi
Cu gânduri hoinare peste vârfuri şi brazi,
Am şchiopătat, am căzut dar mereu m-am ridicat,
Şi chiar dacă ai plecat, s-a terminat sau nu s-a terminat!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu